0
Atunci când vorbim despre presiunea apei într-un boiler pentru apă caldă menajeră, este important să nu o confundăm cu presiunea unui circuit închis de încălzire.
Într-un boiler de acumulare alimentat cu apă rece, presiunea din rezervor este influenţată de instalaţia de alimentare. Apa poate proveni din reţeaua publică, dintr-un sistem cu hidrofor sau dintr-un grup de pompare, iar pe traseu pot exista reductoare de presiune, supape, filtre şi alte componente.
Boilerul nu stabileşte în mod obişnuit presiunea apei care intră în rezervor. El trebuie instalat şi exploatat în condiţiile de presiune prevăzute de producător.
Din acest motiv, nu există o valoare universală de presiune, precum 1,5 sau 2 bari, care să fie considerată automat optimă pentru orice boiler şi orice instalaţie.
Nu. Aceasta este una dintre cele mai importante diferenţe pentru înţelegerea corectă a instalaţiei.
Presiunea afişată de o centrală termică se referă, de regulă, la circuitul închis de încălzire prin care circulă agentul termic către radiatoare, încălzirea prin pardoseală sau alte terminale.
Apa caldă menajeră din boiler aparţine unui alt circuit. Aceasta provine din instalaţia de apă rece, este încălzită în rezervor şi ajunge apoi la bateriile şi consumatorii de apă caldă.
Cele două circuite pot exista în aceeaşi instalaţie şi pot interacţiona termic printr-o serpentină sau un schimbător de căldură, dar nu trebuie considerate acelaşi circuit hidraulic.
De aceea, o recomandare de tipul „adu presiunea boilerului la 2 bari”, preluată din regulile de umplere ale unui circuit de încălzire, poate fi nepotrivită pentru un boiler de apă caldă menajeră.
Într-un boiler sanitar, apa rece intră în rezervor sub presiunea disponibilă în instalaţia de alimentare.
Această presiune poate fi influenţată de:
Prin urmare, presiunea întâlnită la boiler trebuie analizată în contextul întregii instalaţii de apă.
Nu. O asemenea valoare poate exista în anumite instalaţii, dar nu trebuie transformată într-o regulă generală.
Fiecare boiler are limite şi condiţii de funcţionare specificate de producător. În plus, componentele instalaţiei sanitare au propriile limite de presiune şi condiţii de utilizare.
Trebuie făcută diferenţa şi între presiunea normală de alimentare, presiunea maximă admisă a unui echipament şi presiunea la care intervine un dispozitiv de siguranţă. Aceste valori nu sunt sinonime.
Valoarea corectă nu se stabileşte alegând arbitrar un număr de bari, ci verificând cerinţele boilerului şi caracteristicile instalaţiei în care acesta este montat.
Presiunea şi debitul sunt legate, dar nu reprezintă acelaşi lucru.
Presiunea exprimă starea hidraulică disponibilă în instalaţie, în timp ce debitul arată cantitatea de apă care poate trece printr-un anumit punct într-un interval de timp.
Debitul disponibil la duş sau la baterie depinde nu numai de presiunea de alimentare, ci şi de rezistenţa hidraulică a traseului.
De exemplu, debitul poate fi limitat de:
De aceea, dacă apa caldă are debit redus, creşterea presiunii de alimentare nu trebuie să fie prima soluţie aplicată fără diagnostic.
Nu neapărat.
Dacă debitul apei calde este redus, trebuie stabilit mai întâi dacă problema apare numai pe circuitul de apă caldă sau şi pe cel de apă rece.
Dacă atât apa rece, cât şi cea caldă au debit redus, cauza poate fi în alimentarea generală a locuinţei sau într-o componentă comună celor două circuite.
Dacă problema apare numai la apa caldă, investigaţia se poate orienta către traseul specific de alimentare şi distribuţie al apei calde, armături, filtre, componente ale boilerului sau alte restricţii hidraulice.
Un singur robinet cu debit redus poate indica, de asemenea, o problemă locală la bateria sau consumatorul respectiv, nu neapărat la boiler.
„Apa caldă curge slab” este un simptom, nu un diagnostic de presiune insuficientă în boiler.
O presiune care depăşeşte condiţiile pentru care au fost proiectate boilerul sau componentele instalaţiei poate solicita suplimentar armăturile, racordurile, garniturile şi dispozitivele de siguranţă.
Nu trebuie însă stabilită o limită universală fără raportare la echipamentul concret. Boilerul, grupul de siguranţă, vasul de expansiune sanitar şi celelalte componente trebuie să fie selectate şi instalate pentru condiţiile sistemului.
Dacă presiunea sursei este mai mare decât cea permisă sau necesară instalaţiei, proiectarea poate prevedea utilizarea unui reductor de presiune corespunzător. Alegerea şi reglarea acestuia trebuie făcute în raport cu instalaţia şi cu specificaţiile echipamentelor.
Presiunea disponibilă insuficientă poate afecta confortul la utilizarea apei, în special atunci când există pierderi de presiune importante pe traseu sau mai mulţi consumatori funcţionează simultan.
Totuşi, nu trebuie concluzionat automat că problema se rezolvă prin „adăugarea de apă” în boiler.
Un boiler sanitar conectat la instalaţia de apă nu se completează manual până la o presiune prestabilită în acelaşi mod în care poate fi umplut un circuit închis de încălzire.
Dacă presiunea de alimentare este insuficientă, trebuie identificată cauza: sursa de apă, sistemul de pompare, reglajele, pierderile de presiune, restricţiile din instalaţie sau configuraţia acesteia.
Diferenţa de nivel dintre sursa de alimentare şi punctul de consum influenţează presiunea disponibilă, dar numărul de etaje nu poate fi transformat într-o regulă simplă de reglaj.
Nu este corect să presupunem că o casă cu două niveluri trebuie alimentată la o anumită presiune, iar una cu trei niveluri la o valoare fixă mai mare.
Trebuie analizate diferenţa reală de nivel, presiunea disponibilă la sursă, pierderile de presiune pe traseu, debitul necesar şi cerinţele echipamentelor şi consumatorilor.
Într-o instalaţie mai complexă, dimensionarea corectă se face pe baza condiţiilor hidraulice reale, nu doar după numărul de niveluri ale clădirii.
Apa îşi măreşte volumul atunci când este încălzită. Într-un rezervor de acumulare, acest fenomen trebuie luat în calcul în proiectarea instalaţiei.
Dacă apa dilatată poate reveni către alimentare, comportamentul sistemului este diferit faţă de situaţia în care o supapă de sens, un reductor sau o altă configuraţie hidraulică împiedică revenirea acesteia.
Atunci când volumul de apă încălzit este prins într-un circuit care nu permite preluarea corespunzătoare a dilatării, presiunea poate creşte pe măsură ce temperatura apei creşte.
Aici devin importante vasul de expansiune sanitar şi dispozitivele de siguranţă ale instalaţiei.
Într-un sistem în care dilatarea termică influenţează presiunea, pot exista diferenţe între starea rece şi cea caldă.
Amplitudinea variaţiei nu trebuie însă evaluată după o regulă universală. Ea depinde de configuraţia instalaţiei, volumul de apă încălzit, temperaturi, presiunea de alimentare şi modul în care este gestionată dilatarea termică.
O creştere importantă sau repetată a presiunii trebuie analizată în raport cu instalaţia concretă şi cu limitele componentelor.
Nu toate boilerele pentru apă caldă menajeră sunt prevăzute cu un manometru frontal, iar lipsa acestuia nu înseamnă automat că echipamentul este incomplet.
Dacă este necesară măsurarea presiunii, aceasta trebuie realizată într-un punct relevant al instalaţiei şi cu un instrument adecvat.
Locul măsurării contează. O valoare măsurată într-un punct al instalaţiei nu trebuie interpretată fără a ţine cont de componentele aflate între acel punct şi boiler.
Dacă apar probleme de debit, evacuări prin supapa de siguranţă sau variaţii neobişnuite ale presiunii, nu începe prin modificarea arbitrară a reglajelor.
Mai întâi trebuie cunoscute:
Aceste informaţii permit diferenţierea unei probleme de alimentare de una produsă de dilatarea termică sau de o componentă a instalaţiei.
Nu există o valoare unică de presiune care trebuie aplicată tuturor boilerelor.
Presiunea trebuie să se încadreze în condiţiile prevăzute pentru boiler şi pentru celelalte componente ale instalaţiei, iar sistemul trebuie să poată gestiona atât alimentarea cu apă, cât şi dilatarea acesteia în timpul încălzirii.
Nu trata boilerul sanitar ca pe un circuit de încălzire care trebuie „umplut la 2 bari”. Analizează presiunea de alimentare, debitul disponibil, limitele echipamentului şi modul în care instalaţia gestionează dilatarea termică.
În partea următoare analizăm ce se întâmplă cu apa atunci când se încălzeşte, când este necesar un vas de expansiune sanitar, cum se dimensionează corect şi de ce regula „vasul trebuie să aibă 10% din volumul boilerului” nu poate fi aplicată universal.
Apa îşi modifică volumul pe măsură ce temperatura creşte. Într-un boiler de acumulare, acest fenomen este important deoarece o cantitate semnificativă de apă poate fi încălzită într-un rezervor conectat la instalaţia sanitară.
Dacă volumul suplimentar rezultat prin dilatare poate fi preluat de instalaţie, creşterea presiunii poate fi limitată. Dacă însă apa încălzită este izolată hidraulic faţă de sursa de alimentare, dilatarea poate determina creşterea presiunii în circuitul de apă caldă menajeră.
Problema nu este faptul că apa se dilată, deoarece acesta este un fenomen normal, ci modul în care instalaţia este proiectată să preia această dilatare.
În acest context, un circuit poate deveni închis hidraulic atunci când apa încălzită nu se poate întoarce către sursa de alimentare.
Această situaţie poate apărea, în funcţie de configuraţia instalaţiei, atunci când există o supapă de sens, un grup de siguranţă cu funcţie de reţinere, anumite reductoare de presiune sau alte componente care împiedică revenirea apei.
În momentul în care apa din boiler se încălzeşte şi îşi măreşte volumul, instalaţia trebuie să aibă o modalitate prevăzută pentru gestionarea acestei dilatări.
De aceea, existenţa şi poziţionarea componentelor de pe alimentarea cu apă rece trebuie analizate ca parte a aceluiaşi sistem.
Vasul de expansiune sanitar are rolul de a prelua variaţia de volum a apei produsă prin încălzire într-o instalaţie în care dilatarea trebuie gestionată local.
În interiorul unui vas cu membrană există o separare între apa instalaţiei şi o pernă de gaz. Atunci când volumul apei creşte, membrana se deplasează, iar gazul este comprimat. Astfel, vasul poate prelua o parte din volumul suplimentar fără ca întreaga dilatare să se transforme într-o creştere excesivă a presiunii.
Modul exact de funcţionare şi construcţia vasului depind de produs. Pentru circuitul de apă caldă menajeră trebuie utilizat un vas destinat aplicaţiei sanitare şi compatibil cu apa şi condiţiile instalaţiei.
Nu trebuie confundate.
Vasul de expansiune al circuitului de încălzire gestionează variaţia de volum a agentului termic din circuitul închis al centralei, radiatoarelor, încălzirii prin pardoseală sau altor componente conectate la acesta.
Vasul de expansiune sanitar deserveşte circuitul de apă caldă menajeră, atunci când configuraţia instalaţiei necesită această soluţie.
Chiar dacă cele două vase funcţionează pe un principiu fizic asemănător, ele deservesc circuite diferite şi trebuie selectate pentru aplicaţia corespunzătoare.
Faptul că centrala termică are deja un vas de expansiune nu înseamnă că acesta preia automat dilatarea apei sanitare din boiler.
Necesitatea şi configuraţia vasului trebuie stabilite în funcţie de schema instalaţiei şi de cerinţele producătorului.
Un aspect esenţial este modul în care instalaţia gestionează dilatarea apei încălzite. Dacă anumite componente împiedică revenirea apei către alimentare, volumul suplimentar trebuie preluat în condiţiile prevăzute pentru sistem.
Nu este corect să afirmăm că orice boiler, indiferent de configuraţie, trebuie echipat după aceeaşi schemă cu acelaşi tip de vas.
În acelaşi timp, vasul de expansiune nu trebuie eliminat dintr-o instalaţie în care proiectarea, documentaţia echipamentului sau configuraţia hidraulică impun utilizarea lui.
Regula conform căreia vasul trebuie să aibă întotdeauna o capacitate egală cu minimum 10% din volumul boilerului este prea simplă pentru o dimensionare tehnică corectă.
Volumul boilerului este important, dar nu este singurul parametru.
Dimensionarea vasului de expansiune sanitar poate depinde de:
Prin urmare, un boiler de 100 de litri nu trebuie asociat automat cu un vas de 10 litri fără verificarea celorlalţi parametri.
Dilatarea apei depinde de variaţia temperaturii. Cu cât diferenţa dintre starea iniţială şi temperatura la care este încălzită apa este mai mare, cu atât se modifică şi volumul care trebuie gestionat.
Din acest motiv, două instalaţii cu boilere de aceeaşi capacitate nu trebuie considerate automat identice dacă funcţionează în condiţii diferite.
Temperatura trebuie analizată împreună cu volumul de apă, presiunile instalaţiei şi caracteristicile vasului de expansiune.
Nu este suficientă simpla aplicare a unui procent asupra capacităţii nominale a boilerului.
Un vas de expansiune cu membrană utilizează o pernă de gaz aflată la o anumită presiune. Această condiţie iniţială influenţează modul în care vasul începe să preia apa şi volumul util pe care îl poate accepta în timpul funcţionării.
Din acest motiv, alegerea unui vas suficient de mare ca volum nominal nu garantează singură funcţionarea corectă.
Presiunea de preîncărcare trebuie corelată cu instalaţia şi stabilită conform documentaţiei producătorului şi procedurii de punere în funcţiune.
Nu trebuie presupus că orice vas nou are automat reglajul potrivit pentru orice instalaţie.
Un vas de expansiune de o anumită capacitate nominală nu poate fi considerat pur şi simplu un recipient gol în care intră aceeaşi cantitate de apă.
O parte din volumul său este ocupată de gaz, iar volumul de apă pe care îl poate prelua în condiţiile de funcţionare depinde de presiunile sistemului şi de caracteristicile vasului.
Acesta este încă un motiv pentru care dimensionarea nu trebuie făcută doar prin regula „10% din boiler”.
Dacă vasul nu poate prelua suficient din dilatarea apei în condiţiile reale ale instalaţiei, presiunea poate creşte mai mult pe parcursul încălzirii.
În funcţie de configuraţia sistemului, dispozitivul de siguranţă poate ajunge să evacueze apă atunci când sunt atinse condiţiile sale de deschidere.
Totuşi, evacuarea apei nu demonstrează singură că vasul este prea mic. Trebuie verificate şi presiunea de alimentare, preîncărcarea şi starea vasului, dispozitivele de siguranţă şi configuraţia instalaţiei.
Nu acesta este principiul corect de selecţie.
Vasul trebuie dimensionat pentru condiţiile instalaţiei. Supradimensionarea arbitrară nu înlocuieşte calculul şi nu corectează alte probleme precum o presiune de alimentare nepotrivită, un reglaj incorect sau o componentă defectă.
Obiectivul este ca vasul să poată gestiona dilatarea prevăzută în domeniul de presiune pentru care sistemul a fost proiectat.
Unul dintre indiciile posibile este o variaţie importantă a presiunii între starea rece şi perioada de încălzire, însoţită eventual de evacuări repetate prin dispozitivul de siguranţă.
Acest comportament poate apărea dacă vasul nu mai poate prelua corespunzător dilatarea, dar nu este suficient pentru un diagnostic definitiv.
Simptome similare pot apărea şi dacă:
Diagnosticul trebuie făcut analizând sistemul, nu doar vasul.
Presiunea de preîncărcare nu trebuie interpretată pur şi simplu prin conectarea unui manometru în timp ce instalaţia funcţionează normal sub presiunea apei.
Verificarea corectă necesită aducerea vasului în condiţiile hidraulice prevăzute de producător pentru această operaţiune. Altfel, valoarea măsurată poate fi interpretată greşit.
Procedura exactă depinde de vas şi de instalaţie şi trebuie respectată conform documentaţiei tehnice.
Dacă verificarea presupune izolarea, depresurizarea sau intervenţia asupra instalaţiei, aceasta trebuie efectuată de o persoană competentă.
Cele două componente au funcţii diferite.
Vasul de expansiune este utilizat pentru gestionarea variaţiei normale de volum produsă prin încălzirea apei, atunci când schema instalaţiei necesită această soluţie.
Supapa sau dispozitivul de siguranţă are rol de protecţie atunci când presiunea ajunge la condiţiile sale de deschidere.
Vasul de expansiune nu înlocuieşte dispozitivul de siguranţă, iar dispozitivul de siguranţă nu trebuie tratat ca un substitut universal pentru gestionarea dilatării termice.
Fiecare componentă trebuie să îşi îndeplinească funcţia pentru care a fost prevăzută în instalaţie.
În anumite configuraţii fără o soluţie separată de preluare a dilatării, dispozitivul prevăzut de producător poate evacua o cantitate de apă în timpul încălzirii. Comportamentul acceptat trebuie verificat în documentaţia boilerului şi a grupului de siguranţă.
Nu trebuie concluzionat automat că orice picătură de apă indică o defecţiune.
În schimb, o evacuare importantă, persistentă, apărută şi în afara perioadelor de încălzire sau diferită de comportamentul normal al sistemului justifică verificarea instalaţiei.
Trebuie analizate presiunea de alimentare, dilatarea termică, vasul de expansiune dacă există, dispozitivul de siguranţă şi celelalte componente relevante.
Nu.
Un dispozitiv de siguranţă nu trebuie blocat, obturat, eliminat sau modificat pentru a împiedica evacuarea apei.
Dacă evacuarea este anormală, soluţia este identificarea cauzei, nu anularea protecţiei.
Blocarea evacuării unui dispozitiv de siguranţă poate elimina o protecţie esenţială împotriva suprapresiunii şi nu reprezintă o metodă de reparare a instalaţiei.
O creştere importantă a presiunii trebuie analizată sistematic.
Printre elementele care pot necesita verificare se află:
Nu este corect să presupui automat că vasul este defect şi nici să modifici presiunile instalaţiei fără să cunoşti cauza.
Atunci când apa este încălzită, variaţia sa de volum trebuie gestionată în mod controlat de instalaţie.
Într-un sistem în care configuraţia hidraulică necesită un vas de expansiune sanitar, acesta trebuie selectat şi configurat în funcţie de condiţiile reale de funcţionare, nu doar ca procent din capacitatea boilerului.
Volumul boilerului, variaţia temperaturii, presiunea de alimentare, preîncărcarea vasului, limitele sistemului şi dispozitivele de siguranţă trebuie analizate împreună.
În partea următoare analizăm supapa de siguranţă a boilerului, de ce poate picura sau evacua apă, cum diferenţiezi dilatarea termică de o problemă de presiune şi ce simptome pot fi verificate în siguranţă înainte de intervenţia unui instalator.
Supapa de siguranţă face parte din sistemul de protecţie al boilerului şi al instalaţiei de apă caldă menajeră. Rolul său este să permită evacuarea apei atunci când presiunea ajunge la condiţiile pentru care dispozitivul a fost proiectat să se deschidă.
În funcţie de configuraţia instalaţiei, grupul montat pe alimentarea cu apă rece poate include şi alte funcţii, precum împiedicarea revenirii apei către reţeaua de alimentare.
Caracteristicile şi presiunea de deschidere trebuie să fie compatibile cu boilerul şi cu schema prevăzută de producător. Nu trebuie montată o supapă aleasă doar după dimensiunea racordului.
Supapa de siguranţă este o componentă de protecţie. Nu trebuie blocată, obturată, eliminată sau modificată pentru a opri evacuarea apei.
Una dintre explicaţiile posibile este dilatarea termică a apei.
Pe măsură ce apa din rezervor se încălzeşte, volumul său se modifică. Dacă instalaţia nu permite revenirea volumului suplimentar către alimentare şi acesta nu este preluat în alt mod, presiunea poate creşte.
În anumite configuraţii, dispozitivul de siguranţă poate evacua o cantitate de apă în timpul încălzirii. Comportamentul acceptat trebuie verificat în documentaţia boilerului şi a grupului de siguranţă.
Prin urmare, apariţia unor picături în timpul încălzirii nu trebuie interpretată automat drept defectarea supapei.
Evacuarea trebuie investigată atunci când este persistentă, importantă, apare şi atunci când boilerul nu încălzeşte sau comportamentul instalaţiei s-a modificat faţă de funcţionarea normală.
Printre cauzele posibile se pot afla:
Aceste cauze pot produce simptome asemănătoare. De aceea, faptul că supapa evacuează apă nu demonstrează singur că aceasta trebuie înlocuită.
Dacă evacuarea continuă şi în afara ciclurilor de încălzire, dilatarea termică nu mai este singura explicaţie care trebuie analizată.
Presiunea de alimentare poate fi prea mare sau poate varia, reductorul de presiune poate necesita verificare, iar dispozitivul de siguranţă poate avea o problemă de funcţionare.
Pot exista şi impurităţi sau depuneri care afectează etanşarea unei componente, în funcţie de construcţia acesteia.
Diagnosticul trebuie să stabilească dacă apa este evacuată ca răspuns la presiunea din sistem sau dacă dispozitivul nu mai etanşează corespunzător.
Nu neapărat.
Un vas care nu mai poate prelua corespunzător dilatarea poate determina o creştere mai mare a presiunii în timpul încălzirii, ceea ce poate conduce la evacuarea apei prin dispozitivul de siguranţă.
Dar acelaşi simptom poate avea alte cauze. Presiunea de alimentare, dimensionarea vasului, preîncărcarea, temperatura apei şi configuraţia hidraulică trebuie analizate împreună.
Supapa care evacuează apă este un simptom al comportamentului sistemului, nu un diagnostic automat al vasului de expansiune.
Într-un vas cu membrană, apa şi perna de gaz sunt separate. Dacă membrana nu mai îndeplineşte această funcţie, capacitatea vasului de a gestiona variaţia de volum poate fi afectată.
Un posibil rezultat este o variaţie mai mare a presiunii în timpul încălzirii şi intervenţia mai frecventă a dispozitivului de siguranţă.
Totuşi, aceste manifestări nu confirmă singure deteriorarea membranei. Starea vasului trebuie verificată prin procedura corespunzătoare.
Da, presiunea de alimentare este unul dintre parametrii care trebuie verificaţi.
Dacă presiunea disponibilă la intrarea în instalaţie este deja apropiată de limitele relevante pentru sistem, încălzirea şi dilatarea apei pot modifica suplimentar comportamentul presiunii.
În instalaţiile în care este necesar un reductor de presiune, acesta trebuie selectat şi reglat pentru condiţiile sistemului. Nu există o valoare universală care trebuie setată la toate boilerele.
De asemenea, trebuie luate în calcul eventualele variaţii ale presiunii sursei, nu doar o singură măsurătoare realizată într-un anumit moment.
Nu aceasta este soluţia corectă.
Supapa de siguranţă trebuie să corespundă cerinţelor boilerului şi instalaţiei. Alegerea unei supape cu altă caracteristică doar pentru a împiedica evacuarea poate compromite protecţia prevăzută pentru echipament.
Dacă supapa intervine frecvent, trebuie identificată cauza creşterii presiunii sau a evacuării.
Nu modifica pragul de protecţie pentru a ascunde o problemă de presiune.
Nu.
Evacuarea dispozitivului de siguranţă trebuie să rămână funcţională conform cerinţelor instalaţiei şi producătorului.
Nu monta dopuri, robinete sau alte elemente cu scopul de a împiedica supapa să evacueze atunci când intervine.
Dacă pierderea de apă este anormală, trebuie verificată cauza: presiunea de alimentare, dilatarea termică, vasul de expansiune, reductorul, grupul de siguranţă sau alte componente relevante.
Evacuarea unei cantităţi de apă poate reduce temporar presiunea, dar nu corectează cauza care determină creşterea acesteia.
Dacă problema provine din presiunea de alimentare, din gestionarea dilatării termice sau dintr-o componentă defectă, fenomenul poate reapărea la următorul ciclu de funcţionare.
În plus, manipularea repetată a componentelor de siguranţă nu trebuie utilizată ca metodă permanentă de control al presiunii.
Soluţia corectă este identificarea şi remedierea cauzei.
Mai întâi trebuie diferenţiate presiunea şi debitul. Utilizatorul observă de obicei la robinet un debit redus, dar acest lucru nu înseamnă automat că presiunea din boiler este prea mică.
Dacă problema apare numai la un singur consumator, trebuie verificată mai întâi posibilitatea unei restricţii locale la bateria sau accesoriile acestuia.
Dacă toate punctele de apă caldă sunt afectate, iar apa rece funcţionează normal, cauza poate fi pe traseul specific apei calde sau în componentele asociate boilerului.
Dacă atât apa rece, cât şi apa caldă au debit redus, investigaţia trebuie extinsă către alimentarea generală a locuinţei.
Există mai multe cauze posibile şi nu toate au legătură cu rezervorul boilerului.
În funcţie de instalaţie, trebuie luate în calcul:
Diagnosticul trebuie să pornească de la întrebarea dacă problema este generală sau apare exclusiv pe circuitul de apă caldă.
Nu în sensul în care se completează un circuit închis de încălzire.
Un boiler sanitar conectat la instalaţia de apă este alimentat din sursa de apă rece. Dacă presiunea sau debitul sunt insuficiente, trebuie identificată problema instalaţiei de alimentare.
Recomandarea de a „adăuga apă până când manometrul ajunge la 2 bari” nu este o procedură generală pentru un boiler de apă caldă menajeră.
Această confuzie apare frecvent prin transferarea regulilor aplicabile circuitelor de încălzire către circuitul sanitar.
Dacă locuinţa este alimentată prin hidrofor sau alt sistem de pompare, modificarea setărilor acestuia influenţează întreaga instalaţie, nu doar boilerul.
Creşterea presiunii pentru a obţine un jet mai puternic la apă caldă poate depăşi condiţiile prevăzute pentru alte componente sau poate masca o restricţie care ar trebui identificată.
Sistemul de pompare trebuie configurat în raport cu necesarul clădirii, caracteristicile instalaţiei şi limitele echipamentelor conectate.
Există câteva observaţii care pot ajuta la diagnostic fără demontarea echipamentului sau modificarea dispozitivelor de siguranţă.
Poţi observa:
Aceste observaţii pot ajuta instalatorul sau service-ul să diferenţieze mai rapid o problemă de alimentare de una asociată dilatării termice sau echipamentului.
Nu modifica arbitrar presiunea instalaţiei şi nu schimba dispozitivele de siguranţă cu unele având alte caracteristici pentru a opri evacuarea apei.
Nu bloca supapa de siguranţă şi nu obtura traseul său de evacuare.
Nu presupune că orice scurgere prin supapă se rezolvă prin montarea unui vas mai mare şi nu modifica preîncărcarea vasului fără să cunoşti condiţiile în care aceasta trebuie verificată şi reglată.
Nu confunda presiunea circuitului sanitar cu presiunea circuitului de încălzire şi nu completa apa din boiler după procedurile utilizate pentru radiatoare sau încălzirea prin pardoseală.
Verificarea este indicată atunci când supapa evacuează persistent sau în cantitate neobişnuită, când apar variaţii importante ale presiunii, când există scurgeri, când debitul apei calde scade fără o cauză evidentă sau când problema reapare după intervenţii anterioare.
De asemenea, este necesară o verificare atunci când trebuie măsurată sau modificată preîncărcarea vasului, înlocuite componente de siguranţă ori schimbate reglajele care influenţează presiunea instalaţiei.
Specialistul trebuie să analizeze sistemul în ansamblu: alimentarea cu apă, presiunea disponibilă, reductorul dacă există, grupul de siguranţă, vasul de expansiune, boilerul şi configuraţia conductelor.
Primul pas este să identifici fenomenul real: debit redus, presiune ridicată, variaţie mare între rece şi cald, evacuare prin supapa de siguranţă sau o scurgere propriu-zisă.
Al doilea pas este să stabileşti când apare problema şi dacă afectează numai circuitul de apă caldă sau întreaga instalaţie sanitară.
Abia apoi pot fi verificate cauzele posibile.
Nu porni de la presupunerea că supapa, vasul de expansiune sau boilerul sunt defecte. Acelaşi simptom poate avea cauze diferite, iar diagnosticul trebuie făcut în funcţie de comportamentul întregii instalaţii.
În partea următoare analizăm diferenţele dintre boilerul electric, boilerul indirect, boilerul cu pompă de căldură şi sistemele cu aport solar, cum se separă circuitul sanitar de circuitul de încălzire şi care sunt cele mai frecvente greşeli de proiectare, montaj şi interpretare a presiunii.
În cazul unui boiler electric de acumulare, rezervorul de apă caldă menajeră este alimentat din instalaţia de apă rece a clădirii. Rezistenţa electrică încălzeşte apa, dar nu stabileşte presiunea acesteia.
Presiunea este determinată de condiţiile instalaţiei sanitare: sursa de apă, eventualul hidrofor sau grup de pompare, reductorul de presiune, diferenţele de nivel şi pierderile de presiune de pe traseu.
Pe măsură ce apa din rezervor se încălzeşte, apare dilatarea termică. Modul în care această variaţie de volum este gestionată depinde de schema hidraulică, de grupul de siguranţă şi, atunci când configuraţia o necesită, de vasul de expansiune sanitar.
Un boiler electric nu trebuie tratat ca un circuit de încălzire care se umple manual până la o valoare prestabilită a presiunii.
În cazul unui boiler indirect, diferenţierea circuitelor este esenţială pentru diagnosticarea corectă a presiunii.
Primul este circuitul de apă caldă menajeră. Apa rece intră în rezervor, este încălzită şi este apoi distribuită către consumatori.
Al doilea este circuitul prin care agentul termic transportă energia de la sursa de încălzire către serpentina sau schimbătorul boilerului.
Cele două circuite sunt separate hidraulic în funcţionarea normală, chiar dacă transferă energie termică între ele prin suprafaţa schimbătorului.
Din acest motiv, presiunea circuitului de încălzire şi presiunea apei sanitare nu trebuie confundate.
La un boiler indirect, un comportament neobişnuit al presiunii poate necesita verificarea relaţiei dintre cele două circuite.
În anumite situaţii, o problemă internă a schimbătorului poate permite comunicarea nedorită între circuite. Efectul concret depinde de construcţia boilerului şi de diferenţa de presiune dintre cele două părţi ale sistemului.
Aceasta este doar una dintre cauzele posibile şi nu trebuie presupusă automat atunci când presiunea se modifică.
Trebuie verificate separat circuitul sanitar, circuitul de încălzire, vasele de expansiune, componentele de umplere şi celelalte elemente care pot influenţa presiunea.
Nu automat.
Vasul de expansiune al instalaţiei de încălzire gestionează variaţia de volum a agentului termic din circuitul pe care îl deserveşte.
Apa sanitară din rezervor aparţine unui circuit diferit. Dacă schema acestuia necesită gestionarea locală a dilatării printr-un vas de expansiune sanitar, vasul circuitului de încălzire nu îi preia această funcţie.
Această distincţie este importantă deoarece existenţa unui vas de expansiune lângă centrală nu demonstrează că dilatarea apei din rezervorul sanitar este gestionată corespunzător.
Un boiler cu pompă de căldură utilizează un alt principiu pentru producerea energiei termice, dar apa acumulată în rezervor rămâne apă caldă menajeră.
Din perspectiva circuitului sanitar, trebuie analizate aceleaşi aspecte fundamentale: presiunea de alimentare, limitele rezervorului, grupul de siguranţă, dilatarea termică şi configuraţia vasului de expansiune, atunci când acesta este necesar.
Faptul că energia este furnizată printr-un circuit frigorific nu modifică principiile hidraulice ale alimentării rezervorului cu apă sanitară.
Configuraţia exactă diferă însă între modele, motiv pentru care schema de instalare şi cerinţele producătorului trebuie verificate pentru echipamentul respectiv.
Un sistem solar termic poate introduce încă un circuit distinct faţă de apa caldă menajeră.
Într-o configuraţie cu serpentină solară pot exista, de exemplu, circuitul sanitar din rezervor şi circuitul solar care transportă energia de la colectoare către schimbător. Dacă boilerul primeşte energie şi de la o altă sursă printr-o altă serpentină, schema poate deveni şi mai complexă.
Fiecare circuit trebuie analizat conform propriei configuraţii, fluidului utilizat, temperaturilor, presiunilor şi dispozitivelor de siguranţă.
Nu este corect să se presupună că un singur vas de expansiune gestionează automat toate circuitele unui asemenea sistem.
Nu poate fi stabilită o regulă generală de acest tip.
Vasul circuitului sanitar trebuie dimensionat pentru condiţiile circuitului sanitar. Vasul unui circuit solar termic, dacă schema utilizează unul, se dimensionează conform caracteristicilor acelui circuit.
Temperaturile şi regimurile de funcţionare pot fi diferite, dar soluţia nu este alegerea arbitrară a unui vas „mai generos”.
Fiecare vas de expansiune trebuie dimensionat pentru circuitul pe care îl deserveşte şi pentru condiţiile reale de funcţionare ale acelui circuit.
Una dintre cele mai frecvente este aplicarea regulilor unui circuit închis de încălzire asupra circuitului de apă caldă menajeră.
De aici apar recomandări greşite precum completarea apei până la o anumită valoare fixă sau interpretarea oricărei variaţii ca şi cum boilerul ar funcţiona asemenea instalaţiei de radiatoare.
O altă confuzie este considerarea presiunii şi debitului drept acelaşi lucru. Un debit redus la duş nu demonstrează automat că boilerul are presiune insuficientă.
La fel de problematică este presupunerea că orice evacuare prin supapa de siguranţă indică defectarea acesteia. Trebuie analizat momentul în care apare evacuarea şi comportamentul presiunii în timpul încălzirii.
Nu trebuie formulată o regulă universală fără să cunoaştem schema instalaţiei şi cerinţele producătorului.
Trebuie stabilit cum este gestionată dilatarea apei şi dacă instalaţia devine închisă hidraulic faţă de sursa de alimentare.
Atunci când schema şi condiţiile sistemului necesită un vas de expansiune sanitar, acesta trebuie dimensionat, instalat şi configurat corespunzător.
În schimb, nu este corect să se adauge mecanic un vas după o regulă procentuală fără analiza instalaţiei.
Da, alegerea vasului trebuie făcută pentru aplicaţia în care acesta va funcţiona.
Pentru circuitul de apă caldă menajeră trebuie utilizat un vas destinat utilizării sanitare şi compatibil cu apa şi condiţiile de temperatură şi presiune ale sistemului.
Nu trebuie ales un vas doar pentru că are volumul sau racordul potrivit.
Trebuie verificate specificaţiile produsului, compatibilitatea cu aplicaţia, volumul necesar şi condiţiile de preîncărcare şi funcţionare.
Da. Dimensiunea racordului nu este suficientă pentru selectarea unui dispozitiv de siguranţă.
Supapa sau grupul de siguranţă trebuie să fie adecvat aplicaţiei şi compatibil cu cerinţele boilerului.
Înlocuirea cu o supapă care se potriveşte mecanic, dar are alte caracteristici de funcţionare, poate modifica protecţia sistemului.
Documentaţia boilerului trebuie verificată înainte de alegerea unei componente de siguranţă.
Atunci când presiunea sursei este mai mare sau mai variabilă decât cea potrivită pentru instalaţie, un reductor poate avea rolul de a controla presiunea din aval.
Reglajul acestuia influenţează şi condiţiile în care funcţionează boilerul, vasul de expansiune sanitar şi dispozitivele de siguranţă.
De aceea, nu trebuie modificat izolat pentru a obţine un jet mai puternic la robinet sau pentru a încerca să opreşti evacuarea prin supapă.
Presiunea de alimentare şi gestionarea dilatării termice trebuie analizate împreună.
O corelaţie clară între încălzirea apei şi creşterea presiunii orientează verificarea către modul în care instalaţia gestionează dilatarea termică.
Trebuie analizate configuraţia hidraulică, vasul de expansiune sanitar dacă există, dimensionarea şi preîncărcarea acestuia, precum şi presiunea iniţială de alimentare.
Acest tipar nu demonstrează automat că vasul este defect. El arată că variaţia de temperatură este relevantă pentru fenomen şi ajută la orientarea diagnosticului.
Dacă presiunea este ridicată înainte de încălzirea boilerului, trebuie analizată în primul rând alimentarea instalaţiei şi componentele care o controlează.
Presiunea sursei, hidroforul sau grupul de pompare, reductorul de presiune şi configuraţia instalaţiei pot fi relevante.
Dilatarea termică nu poate explica singură o presiune de alimentare deja prea mare înainte de începerea încălzirii.
O modificare bruscă faţă de comportamentul obişnuit al instalaţiei merită investigată.
Dacă problema afectează atât apa rece, cât şi apa caldă, trebuie verificată alimentarea comună. Dacă apare exclusiv la apa caldă, investigaţia poate fi orientată către circuitul boilerului şi distribuţia apei calde.
Nu trebuie presupus automat că rezervorul este defect. Robinetele, filtrele, reductoarele, grupurile de siguranţă, sistemele de pompare şi alte componente pot influenţa comportamentul instalaţiei.
Utilizatorul poate furniza informaţii utile pentru diagnostic prin câteva observaţii simple şi fără intervenţii asupra dispozitivelor de siguranţă.
Aceste observaţii nu înlocuiesc diagnosticul tehnic, dar ajută la diferenţierea cauzelor posibile.
Este recomandată verificarea tehnică atunci când există evacuări persistente sau importante prin dispozitivul de siguranţă, scurgeri, variaţii neobişnuite ale presiunii, probleme recurente de debit sau situaţii în care instalaţia funcţionează în afara condiţiilor prevăzute pentru echipament.
Intervenţia este necesară şi atunci când trebuie verificat sau reglat vasul de expansiune, înlocuite dispozitive de siguranţă, modificat reductorul ori investigată o posibilă comunicare între circuitele unui boiler indirect.
În cazul unui boiler electric sau al unui boiler cu pompă de căldură, problemele care implică şi componente electrice sau frigorifice trebuie abordate de personal competent pentru echipamentul respectiv.
Pentru ca problema să fie identificată mai rapid, este util să fie cunoscute:
În cazul unui boiler indirect este important să fie precizat şi ce sursă încălzeşte serpentina şi dacă există modificări neobişnuite ale presiunii în circuitul de încălzire.
Nu există un singur interval de verificare aplicabil tuturor boilerelor şi tuturor componentelor.
Mentenanţa trebuie realizată conform documentaţiei producătorului boilerului şi a componentelor instalaţiei, ţinând cont de condiţiile de utilizare şi de cerinţele aplicabile.
Important este ca dispozitivele de siguranţă să rămână funcţionale, iar eventualele modificări ale comportamentului instalaţiei să nu fie ignorate sau compensate prin reglaje improvizate.
Evacuările persistente, variaţiile neobişnuite ale presiunii şi necesitatea repetată de intervenţie sunt motive pentru identificarea cauzei, nu pentru aplicarea aceleiaşi corecţii temporare.
Nu există o singură valoare, precum 1,5 sau 2 bari, care să reprezinte presiunea ideală pentru orice boiler şi orice instalaţie.
Presiunea trebuie analizată în raport cu sursa de apă, limitele boilerului, caracteristicile instalaţiei şi dispozitivele montate pe aceasta.
În plus, presiunea nu trebuie confundată cu debitul. Dacă apa caldă curge slab, cauza poate fi o restricţie hidraulică sau o problemă de alimentare şi nu neapărat o presiune insuficientă în rezervor.
Atunci când apa se încălzeşte, dilatarea termică trebuie gestionată corect. În instalaţiile care necesită un vas de expansiune sanitar, acesta trebuie ales şi configurat după condiţiile reale ale sistemului, nu prin aplicarea automată a regulii de 10% din volumul boilerului.
Supapa de siguranţă rămâne o componentă esenţială de protecţie. O anumită evacuare în timpul încălzirii poate fi prevăzută în anumite configuraţii, însă o evacuare persistentă sau neobişnuită trebuie investigată. Supapa nu trebuie niciodată blocată pentru a opri scurgerea.
La boilerele indirecte trebuie făcută diferenţa între circuitul de apă caldă menajeră şi circuitul de încălzire. La sistemele solare pot exista circuite suplimentare, fiecare cu propriile condiţii de presiune şi expansiune.
Principiul corect este să nu urmăreşti o valoare universală pe manometru, ci o instalaţie în care presiunea de alimentare, dilatarea termică, vasul de expansiune şi dispozitivele de siguranţă sunt compatibile cu boilerul şi funcţionează în condiţiile prevăzute de producător.
